Proteine și Cancer: Beneficii, Necesar Zilnic și Cele Mai Bune Surse Alimentare

Mulți pacienți oncologici se întreabă dacă au voie să consume proteine și, dacă da, în ce cantitate și din ce surse. Așa că vom discuta despre:

Ce sunt proteinele, de ce sunt esențiale pentru organism și unde le găsim?
Consumul de proteine în timpul tratamentului oncologic: este sigur, necesar, și care este cantitatea optimă?
Cum ar trebui abordat consumul de proteine după finalizarea tratamentului pentru cancer?

Ce sunt proteinele și de ce sunt esențiale?

Proteinele sunt macronutrienți esențiali, alături de carbohidrați și grăsimi. Acestea sunt alcătuite din aminoacizi, dintre care nouă sunt esențiali, adică nu pot fi produși de organism și trebuie obținuți prin alimentație. Proteinele joacă roluri critice în organism:

Sustin sistemul imunitar – contribuie la formarea anticorpilor care protejează organismul de infecții.

Mențin și repară țesuturile – necesare pentru creșterea și întreținerea organismului. Nevoile de proteine ale corpului nostru depind de starea de sănătatea și de nivelul de activitate.

Contribuie la producția de enzime – esențiale pentru miile de reacții biochimice care au loc în interiorul și în afara celulelor noastre. Probabil cele mai cunoscute sunt enzimele digestive – cum ar fi cele din salivă, stomac sau din sucul pancreatic, dar există și multe alte forme de enzime.

Reglează hormonii – participă la transmiterea semnalelor care coordonează procesele biologice dintre diferite celule, țesuturi și organe. Un exemplu bine cunoscut de proteină cu rol de hormon este insulin.

Au rol structural – oferă structură și suport pentru celule. La scară mai mare, ele permit mișcarea corpului. Astfel de proteine sunt colagenul, elastina și keratina care contribuie la sănătatea pielii, unghiilor, părului și articulațiilor.
Transportă și depozitează nutrienți – de exemplu – hemoglobin este o protein care transportă oxigenul în corpul nostru.
Contribuie la păstrarea/creșterea masei musculare

Surse alimentare de proteine

Proteinele se găsesc atât în alimente de origine animală, cât și în cele de origine vegetală:

Surse animale: carne, ouă, lactate. Alimentele de origine animală sunt surse mai concentrate de proteine, au toți aminoacizii esențiali, au impact mai mare pentru capacitatea de a păstra/crește masa musculară dar sunt cuplate cu cantități mai mari grăsimi saturate.
Surse vegetale: leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut), soia, semințe, nuci, cereale integrale Alimentele de origine vegetală au adesea mai puține proteine pe 100 de grame de produs, nu toate sunt proteine complete, adică nu conțin toți aminoacizii esențiali în cantități suficiente, însă vin la pachet cu multe fibre și în unele cazuri cu cantități mai mari de grăsimi nesaturate.

Aveți mai jos o planșă cu sursele de proteine frecvent utilizate și conținutul lor proteic (g proteine/100 g produs). Aceasta vă poate ajuta să estimați aportul zilnic de proteine și să decideți dacă este necesară suplimentarea în timpul tratamentului oncologic.

Proteinele în timpul tratamentului pentru cancer – am voie să mănânc proteine, câte și de care?

Este evident, având în vedere rolurile esențiale ale proteinelor în organism, că acestea nu trebuie excluse din dietă, nici măcar în timpul tratamentului pentru cancer. Ba mai mult, necesarul de proteine în această perioadă este chiar mai ridicat decât în mod obișnuit, deoarece organismul are nevoie de un aport suplimentar pentru a susține vindecarea, menținerea masei musculare și combaterea efectelor secundare ale tratamentului.

Necesarul zilnic recomandat este de:

Minim 1g proteine/kg corp
Optim: 1,5g proteine/kg corp (ex. pentru o persoană de 60 kg: 90g proteine/zi)

De ce este necesarul de proteine crescut?

Lipsa/scăderea masei musculare este asociată cu risc crescut de complicații, prelungirea spitalizării, toxicitate crescută la chimioterapie și risc de deces mai mare.

La persoanele cu boală activă, răspunsul inflamator crescut perturbă echilibrul dintre anabolism muscular și catabolism, adică dintre distrucția de mușchi și refacerea de mușchi. În special, catabolismul muscular este crescut fără o creștere compensatorie a anabolismului muscular.

Anabolism – este procesul de construcție a moleculelor complexe din molecule mai simple. Este necesar pentru creșterea și repararea țesuturilor, sinteza proteinelor, producerea hormonilor și stocarea energiei. Acest proces consumă energie. Exemple: sinteza proteinelor musculare. Catabolism – procesul de descompunere a moleculelor complexe în molecule mai simple, eliberând energie. Exemple: degradarea masei musculare în condiții de stres metabolic.

Rata pierderii masei musculare la pacienții cu cancer nu este constantă, ci fluctuează în funcție de starea organismului.

Proteoliza (descompunerea proteinelor din mușchi) este accelerată în perioadele de stres catabolic, cum ar fi după intervenții chirurgicale, în timpul chimioterapiei sau dacă pacientul este imobilizat la pat. Aceste perioade cresc riscul de pierdere musculară accelerată.
După astfel de episoade, rata de degradare a proteinelor poate reveni la normal, ceea ce înseamnă că există o fereastră de oportunitate pentru recuperarea masei musculare printr-un aport proteic și caloric adecvat.

Un alt aspect esențial legat de greutate și masă musculară este că, în cazul unei boli oncologice avansate, menținerea masei musculare devine și mai importantă.

Pe lângă un aport adecvat de proteine, este esențială și activitatea fizică, deoarece doar consumul de proteine nu este suficient pentru menținerea mușchilor.

Mișcarea este crucială, indiferent de nivelul de energie. Nu trebuie să fie un efort intens – orice formă de activitate fizică este mai bună decât deloc. Important este să adaptați intensitatea în funcție de starea de moment, dar să încercați să fiți activi cât mai mult posibil.

Cum trebuie să abordăm lucrurile?

În perioadele de stres catabolic (de exemplu, înainte și în timpul unei intervenții chirurgicale sau a chimioterapiei), pacientul trebuie să se concentreze pe menținerea greutății, asigurând un aport caloric/proteic suficient pentru a preveni pierderea excesivă de masă musculară.
După aceste perioade critice, este esențial să se maximizeze recuperarea printr-un consum adecvat de proteine și exerciții fizice, astfel încât masa musculară pierdută să fie refăcută cât mai repede.

Practic, aportul proteic trebuie menținut ridicat nu doar în timpul tratamentului activ, ci și după acesta, pentru a susține refacerea organismului.

Cum ne asigurăm că obținem suficiente proteine?

Adăugarea alimentelor proteice la fiecare masă. Dacă vă este greu să consumați suficiente proteine, încercați să le adăugați la fiecare masă sau gustare. De exemplu, îmbogățiți alimentele obișnuite: într-o clătită, pe lângă făină, ou și lapte, adăugați semințe măcinate și serviți-o cu cașcaval ras sau iaurt proteic sau unt de arahide pentru un aport proteic mai mare.

Pentru a avea mereu proteine la îndemână în timpul tratamentului, încercați:

- Ouă fierte păstrate în frigider pentru gustări rapide sau salate.
- Unt de arahide, caju sau migdale pentru un plus de proteine la orice masă.
- Iaurt și brânză de vaci hiperproteică, disponibile în supermarketuri.
- Tofu, ușor de adăugat în orice fel de mâncare.
- Brânză sau cașcaval ras, presărat peste salate, supe sau cartofi.
- Seminte/nuci/alune peste salate sau ca gustări

Suplimentarea cu pudră proteică – Există diverse tipuri de pudră proteică: cu sau fără aromă, de origine animală sau vegetală. Important este să alegeți una care vă place și să consumați suficient. Pudra fără aromă este mai versatilă, deoarece o puteți adăuga în orice preparat, de la supe și piureuri la shake-uri.
Consumul de suplimente orale nutriționale hiperproteice/hipercalorice complete dpdv nutritiv (ex. Nutridrink, Fresubin, NutriComp, Resource).

Dieta potrivită în funcție de starea digestivă:

Dacă toleranța digestivă este bună, combinație de proteine vegetale și animale.
Dacă există diaree sau probleme digestive, preferați sursele animale, care sunt mai ușor de digerat.

Daca nu aveti alte probleme digestive (nu aveți diaree, nu sunteți imediat după o operație la nivelul tubului digestiv) încercați să consumați un mix de proteine de origine animală cu proteine de origine vegetală.

Dacă nu reușiți să consumați cantitatea recomandată de proteine din cauza unor probleme precum apetit scăzut, porții mici de mâncare, diaree, radioterapie abdominală/pelvină sau recuperare după o intervenție chirurgicală la nivelul tubului digestiv, este important să alegeți surse de proteine mai concentrate și mai ușor de consumat. În aceste situații, alimentele de origine animală (carne, ouă, lactate) sunt o opțiune mai bună deoarece:

Conțin mai multe proteine pe un volum mai mic de aliment, ceea ce le face mai ușor de consumat.
Sunt mai ușor de digerat comparativ cu sursele vegetale bogate în fibre, care pot cauza disconfort digestiv.

Prin urmare, în astfel de perioade, este recomandat să vă concentrați pe surse de proteine de origine animală pentru a asigura un aport suficient, chiar și cu porții mai mici de mâncare.

Proteinele după finalizarea tratamentului oncologic

Dacă boala este în remisie, abordarea proteică trebuie adaptată:

Dacă există probleme digestive persistente (s-a tăiat mult din tubul digestive, persistă diareea, incontinență fecală etc) – proteine animale predominante.
Dacă digestia este normală – creșterea consumului de proteine vegetale (leguminoase, nuci, soia) întrucât acestea aduc beneficii metabolice și reduc riscul de recurență a cancerului.

Exercițiul fizic este esențial

Asocierea unui consum adecvat de proteine cu activități fizice, mai ales antrenamente de forță de cel puțin două ori pe săptămână, ajută la menținerea și creșterea masei musculare și a sănătății pe termen lung.

Concluzie

Proteinele sunt esențiale pentru pacienții oncologici atât într-o dietă echilibrată, cât și pentru prevenirea complicațiilor tratamentului. Aportul proteic adecvat și exercițiul fizic contribuie la recuperare, la menținerea calității vieții și la reducerea riscului de recurență a cancerului.

Dr Irina Mateieș

Bibliografie

Martin L et al. Diagnostic criteria for the classification of cancer-associated weight loss. J Clin Oncol 2015 Jan 1;33(1):90e9. https://doi.org/10.1200/JCO.2014.56.1894.
Martin L et al. Diagnostic criteria for cancer cachexia: reduced food intake and inflammation predict weight loss and survival in an international, multicohort analysis. J Cachexia Sarcopenia Muscle 2021 Oct;12(5):1189e202. https://doi.org/10.1002/jcsm.12756.
Arends J et al. ESPEN guidelines on nutrition in cancer patients. Clin Nutr 2017 Feb;36(1): 11- 48. https://doi.org/10.1016/j.clnu.2016.07.015.
Bozzetti F. Forcing the vicious circle: sarcopenia increases toxicity, decreases response to chemotherapy and worsens with chemotherapy. Ann Oncol 2017 Sep 1;28(9):2107-18. https://doi.org/10.1093/annonc/mdx271.
Arends J et al. Cancer cachexia in adult patients: ESMO Clinical Practice Guidelines. DOI: 1016/j.esmoop.2021.100092 .
Atherton PJ et al. Muscle protein synthesis in response to nutrition and exercise. J Physiol. 2012;590(5):1049-1057.