Pot să fac sport dacă am cancer?
Pentru că nimeni nu le știe pe toate și este mereu bine să întrebi specialistul, o să discut cu Vlad Popa, fizioterapeut, cu exeperiență de 12 ani în domeniu, despre activitatea fizică în timpul tratamentului pentru cancer
Cu toate că acesta este un blog de nutriție, consider activitatea fizică un lucru foarte important pentru pacientul oncologic pentru că scăderea masei musculare urmată de reducerea capacității de mișcare, de reducerea funcționalității, se întâmplă adesea în timpul trat oncologic.
Știm că reducerea masei musculare are efecte negative
- pe termen scurt
- persoana obosește mai repede
- are nevoie de ajutor pentru activități obișnuite
- resimte mai mult efectele toxice ale tratamentului
- pe termen lung
- persoana se reface mai greu după tratament
- scade supraviețuirea după boală
Ce beneficii putem primi dacă de mișcăm:
- îmbunătățirea imunității
- îmbunătățirea calității vieții
- creșterea funcționalității (a capacității de a face orice, de la mers la toaletă, la gătit, la mers la plimbare)
- păstrarea sau creșterea masei musculară
- combaterea depresiei
- creșterea poftei de mâncare
- combaterea constipației
Cu toate că știm despre aceste importante efecte ale pierderii masei musculare, activitatea fizică nu primește, aproape deloc, importanță în timpul tratamentului oncologic. Acest lucru se întamplă pentru că nu există specialiști în mișcare în spitale, capabili să ghideze pacientul către ce poate și ce nu poate să facă. Iar medicilor le este, de multe ori, frică ca pacienții să nu exagereze cu mișcarea și pot induce chiar frică de activitatea fizică.
Din aceste motive am ales să discut cu Vlad și urmărind materialul video o să primiți răspuns la următoarele întrebări
- Cât de ușor putem pierde masa musculară, dacă nu ne miscam? Și apoi cât de greu sau usor este să recuperăm ce am pierdut?
- American College of Sports Medicine, de exemplu, recomandă, dacă nu există alte probleme, pentru pacienții care au terminat tratamentul oncologic, un minim de 150 de minute de activitate moderată sau 75 minute activitate intensă, pe săptămână. Iar ESPEN (Societatea Europeană de Nutriție Enterală și Parenterală) recomandă activitate supervizată sau activitate la domiciliu, care să presupună 50-75% din ritmul cardiac maxim de bază sau din capacitatea aerobică, 3 ședințe pe săptămână, care să aibă între 10 și 60 minute/ședintă. Sunt acestea niște recomandări rezonabile?
- Cum ar arăta însă o recomandare individualizată?
- Avem câteva situații în care știm că este bine să facem pauză de la mișcare
- Febra
- Anemia severă
- Valorile leucocitelor, în general, sau ale neutrofilelor foarte scăzute
- Hipoglicemie severă
- Trombocite foarte scăzute
Evident, atenție mare dacă există fragilitate a oaselor, risc de fractură sau durere!!!
Dar sunt cazuri, cum ar fi
- După intervenția chirurgicală, au fost scoase deja toate tuburile de dren dar pacientului tot îi este frică să facă mișcare
- Persoană cu colostomă căreia îi este frică să se miște
- Persoană cu tub de alimentație (sondă gastrică/gastrostomă) căreia îi este frică să se miște
Acești oameni pot face miscare și dacă da, ce formă de mișcare?
- Câte feluri de exerciții/activitate fizică există? Pentru că, de multe ori, oamenii când aud activitate fizică, se gândesc deja că trebuie să alerge sau să escaladeze muntele și lucrul asta, de fapt, face pe multă lume să nu se apuce de nimic. Discut cu Vlad despre ce exerciții putem face și cum să creștem treptat activitatea fizică.
- La ce beneficii ne putem aștepta dacă facem activitate fizică?
Urmăriți materialul video pentru întreaga conversație!
