Postul Intermitent și Cancerul: Mit sau Realitate? Ce Spun Studiile

Postul este un concept cunoscut din cele mai vechi timpuri, dar, în ultimii ani, a devenit un subiect de mare actualitate, fiind discutat în diverse contexte. Deoarece aud frecvent despre post sau fasting, ca și cum ar fi același lucru și ar avea beneficii universale, am considerat util să clarific în acest material ce înseamnă postul, câte tipuri există și dacă există vreo legătură între post și cancer.

Postul are o semnificație diferită în limba română față de limba engleză. În română, termenul „post” este asociat în special cu sfera religioasă, referindu-se la perioadele în care se exclud alimentele de origine animală (carne, ouă, lactate), însoțite de alte practici legate de credință. Pe lângă acest tip de post, există și „postul negru” sau „ajunarea”, care implică abstinența totală de la alimente pentru o anumită perioadă, fiind similare cu ceea ce în engleză se numește „fasting”.

Dar veți zice că toată lumea are perioade în care nu mănâncă. Corect. Prin urmare, perioada normală în care nu mâncăm, de exemplu noaptea, am putea să o denumim  “perioadă de post” sau “fasting” fiziologic.

În continuare, vom discuta despre post ca fiind acțiunea de abținere completă de la mâncare pentru o anumită perioadă de timp.

Este important de menționat că entuziasmul, promovarea și reclamele legate de post sau fasting sunt adesea exagerate în comparație cu ceea ce este confirmat științific prin studii.

Unul dintre principalele motive pentru care nu putem trage concluzii definitive despre efectele postului este varietatea mare de tipuri de post, fiecare având potențiale efecte diferite asupra organismului. Există o mare diferență între postul prelungit, adică înfomentarea cronică, cel de durată, și postul intermitent.  Deci să vedem care sunt tipurile de post.

Ce înseamnă postul intermitent?

Postul intermitent (Intermittent Fasting – IF) se referă la alternarea între perioade de alimentație și perioade de abstinență de la mâncare. Pentru a fi considerat post intermitent, perioada fără alimentație trebuie să fie de cel puțin 12 ore și să nu depășească 24 de ore. Dacă perioada de post depășește 24-32 de ore, se intră într-o altă categorie, numită post prelungit.

Există mai multe tipuri de post intermitent:

1. Alternanța zilelor de post – O zi se mănâncă normal, iar în ziua următoare fie nu se consumă deloc alimente, fie aportul caloric este sub 25% din necesarul zilnic.
2. Postul 5:2 – Se mănâncă normal timp de 5 zile pe săptămână, iar în două zile (neconsecutive) se limitează drastic aportul caloric.
3. Post periodic – Se ține post timp de 5 zile pe lună. Tipul cel mai cunoscut de post periodic este așa-numita “dietă care imită postul”, adică o alimentație cu număr de calorii foarte mic, timp de cinci zile pe lună, iar în restul lunii se mănâncă normal.
4. OMAD (One Meal A Day) – O singură masă pe zi, urmată de o perioadă de 24 de ore fără mâncare (există puține studii despre acest tip de post).
5. Time-restricted eating (Timp limitat pentru alimentație) – Limitarea ferestrei zilnice de alimentație la sub 12 ore. Cel mai cunoscut exemplu este 16:8 (16 ore de post, 8 ore de alimentație).

De ce a început să fie studiat postul?

Studiile despre post s-au concentrat inițial pe beneficiile legate de scăderea în greutate, sănătatea cardiovasculară și metabolism. Istoric, omul a fost obișnuit cu perioade de lipsă de hrană, iar unii cercetători consideră că abundența actuală de alimente poate avea efecte negative asupra sănătății.

Cum a apărut ideea de post terapeutic sau de perioade scurte de înfometare cu scop medical?

Cel mai probabil, această idee a luat naștere din observația că persoanele cu boli acute, precum cele care au febră mare, își pierd spontan pofta de mâncare și refuză să se alimenteze. De aici provine și credința populară că „poți înfometa boala”. Tot din folclor vine și ideea că organismul are nevoie de pauze alimentare și că, prin abstinența de la mâncare, i-ai oferi corpului o formă de „odihnă”, nu doar pentru sistemul digestiv, ci și pentru alte organe, permițând astfel organismului să se concentreze pe procesul de vindecare.

În realitate, însă, lucrurile nu funcționează așa. Nu putem pune sistemul digestiv „pe pauză”, iar organele nu se odihnesc în lipsa aportului alimentar. De fapt, atunci când nu mâncăm, adăugăm un factor de stres asupra organismului, nu unul de relaxare. Acest stres, cauzat de lipsa aportului caloric, determină anumite modificări la nivel celular. Ipoteza este că aceste modificări, induse de stresul înfometării, ar putea avea efecte benefice, ajutând celulele să se protejeze împotriva altor factori de stres, cum ar fi anumite substanțe toxice.

Totuși, foametea adevărată, cronică, este o stare de stres extrem, atât fizic, cât și emoțional, și nu a putut fi studiată în mod real ca o metodă terapeutică. Deci să vedem ce variante de post chiar au fost studiate.

Postul intermitent și cancerul

Studiile privind postul intermitent s-au concentrat în principal pe scăderea în greutate, sănătatea cardiovasculară și îmbunătățirea metabolismului. Motivul principal pentru care unele persoane care adoptă un anumit tip de post intermitent pierd în greutate nu este unul special. În majoritatea cazurilor, restricționarea intervalului de timp în care se consumă alimente duce automat la un aport caloric mai redus, fără efort conștient și fără calcule complexe.

Totuși, scăderea în greutate nu este spectaculoasă și nu depășește rezultatele altor metode bazate pe restricția calorică. În medie, studiile arată o reducere medie de aproximativ 3-4% din greutatea corporală totală în 2-3 luni.

Postul intermitent de tip „limitarea timpului de alimentație” (ex. 16:8) a fost asociat și cu alte beneficii, precum îmbunătățirea toleranței la glucoză, scăderea tensiunii arteriale și reducerea trigliceridelor. Totuși, nu este clar dacă aceste efecte sunt cauzate direct de post sau sunt doar o consecință a pierderii în greutate. Există și studii în care s-a încercat menținerea greutății participanților pentru a evalua beneficiile metabolice independente de scăderea ponderală, dar numărul acestor studii este încă redus, iar rezultatele nu sunt concludente.

În prezent, nu există dovezi că postul intermitent ar fi superior altor metode de slăbit bazate pe restricția calorică. Cu toate acestea, pentru multe persoane, această abordare poate fi mai ușor de urmat decât calcularea constantă a caloriilor, ceea ce poate duce la rezultate mai bune pe termen lung.

Este important de menționat că, în timpul postului intermitent, poate apărea și o reducere a masei musculare, dacă nu este asociat cu activitate fizică regulate și cu un bun aport proteic.

Studiile privind legătura dintre postul intermitent și cancer sunt limitate și se află încă în desfășurare. Până în prezent, cercetările s-au axat pe câteva direcții:

1. Controlul greutății și al metabolismului glucozei – Se consideră că postul intermitent, prin efectele asupra greutății și sensibilității la insulină, ar putea contribui la reducerea riscului de cancer sau la prevenirea recidivei în cazul pacienților supraponderali.
   Efectul postului intermitent a fost cel mai intens studiat în legătură cu cancerului de sân. De ce tocmai acest tip de cancer? Pentru că obezitatea, alimentația și activitatea fizică influențează supraviețuirea pacientelor cu cancer mamar.
   Țesutul adipos în exces favorizează apariția și creșterea tumorilor mamare. În plus, secreția crescută de insulină și dezvoltarea rezistenței la insulină pot interacționa cu estrogenul și țesutul adipos, având un efect negativ asupra evoluției cancerului de sân.
   Motivația științifică din spatele cercetărilor privind fasting intermitent la pacientele tratate pentru cancer mamar este speranța că această metodă ar putea ajuta la scăderea în greutate, la normalizarea secreției de insulină și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.
   Cu toate acestea, studiile pe oameni sunt încă limitate, iar rezultatele nu sunt spectaculoase. Mai mult, aceleași beneficii—scăderea în greutate, reglarea secreției de insulină și reducerea rezistenței la insulină—pot fi obținute și prin alte tipare alimentare, fără a fi necesară adoptarea postului intermitent.
2. Încetinirea creșterii tumorilor – Unele teorii sugerează că reducerea glicemiei și creșterea sensibilității la insulină ar putea încetini creșterea anumitor tumori, dar dovezile sunt insuficiente.
3. Autofagia – Este procesul prin care celulele își elimină componentele deteriorate. Studiile pe animale sugerează că postul ar putea crește autofagia, dar aplicabilitatea la oameni este încă incertă.
   Autofagia este un mecanism de degradare lizozomală responsabil pentru descompunerea proteinelor și organitelor intracelulare. Deși autofagia este un proces esențial pentru reciclarea intracelulară și reglarea metabolismului, ea este și un răspuns la stress. Astfel, autofagia ajută celulele să tolereze stresul, limitează daunele și menține viabilitatea în condiții adverse.
   Autofagia este considerată un mecanism care poate frâna proliferarea tumorală, dar, paradoxal, poate și susține supraviețuirea celulelor tumorale în condiții de stres.
   Unul dintre cele mai remarcabile mecanisme pe care celulele tumorale le pot activa este tocmai autofagia ca răspuns la stres, ceea ce le permite să supraviețuiască pe termen lung, mai ales atunci când mecanismul natural de moarte celulară programată (apoptoza) este afectat.
   În mod normal, apoptoza ar elimina celulele tumorale supuse unui stres continuu, funcționând ca un mecanism de suprimare a tumorilor. Însă, multe celule tumorale dezvoltă defecte în apoptoză, permițând autofagiei să le mențină în viață timp de săptămâni, chiar și în condiții de lipsă severă de nutrienți. În astfel de situații, celulele tumorale își consumă propriile structuri interne prin autofagie și pot ajunge să aibă mai puțin de o treime din dimensiunea lor normală.
   În timpul acestui proces de consum celular prin autofagie, diviziunea și mobilitatea celulelor sunt inhibate, ceea ce ar putea reprezenta o strategie de conservare a energiei. Aceste celule tumorale aparent „dormante” sunt considerate celule cu supraviețuire minimă, dar capabile de recuperare (MCCR – Minimal Cells Capable of Recovery). Ele păstrează capacitatea de a reveni la dimensiunea normală și de a-și relua proliferarea în mai puțin de 24 de ore, odată ce condițiile normale de creștere sunt restabilite.
   Având în vedere că autofagia este un proces fundamental, este esențial să stabilim modul în care funcționarea acestui mecanism influențează cancerul și răspunsul la tratamente. Acest aspect este cu atât mai important cu cât multe terapii actuale împotriva cancerului activează autofagia. Prin urmare, o mai bună înțelegere și reglare a acestui proces ar putea deschide noi direcții pentru tratamentul și prevenirea cancerului.
4. Protecția celulelor sănătoase în timpul chimioterapiei – Există ipoteza că postul ar putea reduce efectele secundare ale chimioterapiei, protejând celulele sănătoase. Totuși, această teorie nu este confirmată prin studii ample.

Concluzii

În prezent, datele disponibile despre postul intermitent și cancer sunt insuficiente pentru a trage concluzii definitive. Studiile sunt în desfășurare și este posibil ca, în viitor, să aflăm mai multe detalii relevante. Deocamdată, însă, promovarea postului intermitent ca soluție universală pentru sănătate și mai ales ca tratament pentru cancer nu este susținută de dovezi științifice solide.

Dacă nu aveți probleme de sănătate, nu ați slăbit excesiv și nu sunteți la risc de malnutriție, puteți încerca postul intermitent ca metodă de gestionare a greutății și pentru a obține îmbunătățiri ale metabolismului. Totuși, dacă urmați un tratament pentru cancer, este esențial să discutați cu medicul înainte de a adopta această practică.

Alegeți cu înțelepciune și informați-vă din surse credibile înainte de a încerca metode noi de abordare a alimentației.

Dr Irina Mateieș

Bibliografie

1. Bauersfeld SP et al.The effects of short-term fasting on quality of life and tolerance to chemotherapy in patients with breast and ovarian cancer: a randomized cross-over pilot study. BMC Cancer. 2018 Apr 27;18(1):476. doi: 10.1186/s12885-018-4353-2.
2. Brandhorst S, Longo VD. Fasting and Caloric Restriction in Cancer Prevention and Treatment. Recent Results Cancer Res. 2016;207:241-66. doi: 10.1007/978-3-319-42118-6_12.
3. Marinac CR et al. Prolonged Nightly Fasting and Breast Cancer Prognosis. JAMA Oncol. 2016 Aug 1;2(8):1049-55. doi: 10.1001/jamaoncol.2016.0164.
4. de Groot, S. et al. Effects of short-term fasting on cancer treatment. J Exp Clin Cancer Res 38, 209 (2019). https://doi.org/10.1186/s13046-019-1189-9
5. Arends J et al. ESPEN guidelines on nutrition in cancer patients. Clin Nutr 2017 Feb;36(1): 11- 48. https://doi.org/10.1016/j.clnu.2016.07.015.
6. Vernieri, C. et al. Fasting-mimicking diet plus chemotherapy in breast cancer treatment. Nat Commun 11, 4274 (2020). https://doi.org/10.1038/
7. Caffa, I. et al. Fasting-mimicking diet and hormone therapy induce breast cancer regression. Nature 583, 620–624 (2020). https://doi.org/10.1038/
8. White E. et al. The Double-Edged Sword of Autophagy Modulation in Cancer. Clin Cancer Res (2009) 15 (17): 5308–5316. https://doi.org/10.1158/1078-0432.CCR-07-5023