Zahărul hrăneste cancerul?

E oare adevărat că zahărul hrănește cancerul? Sunt întrebată zilnic lucrul acesta, de către pacienții mei.

În acest material o să descoperim răspunsul, care nu este atât de simplu precum pare la prima vedere.

În primul rând o să avem nevoie de puțină chimie.

Zahărul este un carbohidrat relativ simplu, format din o moleculă de glucoză și o moleculă de fructoză. Carbohidrații se găsesc în foarte multe din alimentele pe care le mâncăm. Unii dintre carbohidrați sunt carbohidrați complecși și aceștia se găsesc în fructe, în legume, cereale integrale și leguminoase.  Iar alții sunt carbohidrați mai simpli, care se digeră rapid, așa cum este și zahărul.

Carbohidrații, indiferent despre care dintre aceștia vorbim, sunt hidrolizați, adică sunt transformați în timpul digestiei în monozaharide. Monozaharidele sunt cei mai mici carbohidrați posibili. Iar într-un final toți carbohidrații noștri sunt transformați în glucoză. De ce? Pentru că glucoza este sursa preferată de energie a tuturor celulelor noastre, fie ele celule sănătoase, fie celule tumorale.

Pe scurt, noi suntem niște mașini a căror sursă preferată de energie este glucoza. Și motorul nostru pe bază de glucoză are două variante de funcționare, tocmai pentru că orice motor ne dorim să meargă indiferent de condițiile de vreme. Și astfel, noi putem să folosim glucoză atât în prezența oxigenului cât și în absența oxigenului.

Varianta normală, obișnuită, este aceea în prezența oxigenului, când o moleculă de glucoză este transformată, de către motorul nostru, în aproximativ 30 molecule de ATP (adenozintrifosfat). Aceasta este de fapt denumirea mai științifică a ceea ce noi numim energie. Deci în prezență de oxigen, dintr-o moleculă de glucoză avem 30 de molecule ca sursă de energie.

În varianta în care oxigenul nu există, în lipsă de oxigen, o moleculă de glucoză este transformată de către motorul nostru în doar 2 molecule de ATP. Deci dintr-o moleculă de glucoză, în lipsa oxigenului, vom avea mult mai puțină energie. 

Otto Warburg, om de știință și laureat de premiu Nobel, a fost primul care a observat că celulele tumorale, celulele canceroase, folosesc de fiecare dată această metodă ineficientă de producere de energie din glucoză. Gândiți-vă ca la o mașină veche, cu un motor care arde mult prea multă benzină, și prin urmare, față de o mașină nouă și funcțională, va folosi pentru a parcurge aceeași distanță, de fiecare dată, mai multă energie.

Acest fenomen de folosire ineficientă a glucozei a primit denumirea de efect Warburg și este efectul pe care se bazează modul de funcționare a PET-CTului. Aceia dintre voi care ați trecut printr-un diagnostic de cancer, foarte posibil ați avut nevoie  să faceți o astfel de examinare, care v-a costat mult și probabil v-a fost foarte greu să găsiți unde să vă faceți o programare. PET-CTul funcționează  tocmai pentru că detectează zonele din corpul nostru care folosesc mult mai multă glucoză decât normalul și acolo, probabil, se află tumora noastră. 

Cu toate că efectul Warburg este cunoscut cam de la 1920, încă nu am reușit să ne dăm seama de ce exact celula tumorală alege acest mecanism ineficient pentru a funcționa, dar știm sigur că așa funcționează. Si din acest motiv unii oameni au tras o concluzie simplă dar și greșită și anume că dacă celula tumorală are nevoie de glucoză și dacă zahărul conține glucoză, atunci de fiecare dată când mâncăm zahăr crește tumora și dacă nu am mai mânca zahăr, ar scădea tumora.

De multe ori viața este mult mai complicată decât ne-am dori și inclusiv legătura dintre zahăr și cancer nu este atât de simplă pe cât ar dori unii să ne-o prezinte.

Celula tumorală va avea acces la glucoză indiferent dacă voi mâncați zahăr sau nu, din mai multe motive:

• 1 motiv este pentru că glucoză se găsește într-o grămadă de alimente, nu doar în zahăr.
• al 2lea motiv este pentru că ficatul nostru poate să producă glucoză din grăsimea și din proteinele noastre, tocmai pentru că suntem o ființă care funcționează, ca sursă de energie, pe bază de glucoză, avem nevoie să putem face acest lucru și în cazul în care alimentația este în deficit, este pe minus. Prin urmare ficatul nostru are o funcție, numită gluconeogeneză, formarea de nou a glucozei. Așă că și dacă nu mâncați glucoză, o veți produce singuri.
• al 3lea motiv este pentru că celula tumorală are capacitatea de a se  muta, de a se transforma, de a se modifica, mult mai mare decât o celulă sănătoasă, și dacă ajunge în competiție pentru sursa de energie, pentru glucoză, cu celulele sănătoase, celula tumorală va câștiga.

Deci, pe scurt, nu aveți cum să faceți să mâncați pentru voi în integralitate și să nu muriți de foame, dar în același timp să reușiți să faceți să moară de foame câteva celule tumorale aflate undeva în corpul nostru.  Prin urmare, aș vrea să repet: mâncarea este pentru noi, ca persoană, ca întreg, și tratamentul este cel care se va adresa bolii, cancerului, și care, sperăm, să ne ajute să ne recuperăm starea de sănătate.

Bun. Deci putem să tragem concluzia că putem să mâncăm glucoză fără nicio problemă?

Nu chiar. V-am zis eu că treaba e mai complicată.

Dacă glucoza pe care o mâncăm vine din legume, din fructe, cereale integrale, din leguminoase, atunci nu este nicio problemă. Aceste alimente au o grămadă de micronutrienți, de vitamine, de minerale și de fibre care s-au dovedit în repetate rânduri că sunt foarte sănătoase pentru noi și chiar ajută în prevenția cancerelor. 

Dacă însă glucoza vine din zahăr, miere, siropuri sau din produse de patiserie, atunci putem să avem o problemă. Dar nu pentru că glucoza aceasta are cumva niște proprietăți miraculoase și fix glucoza din zahăr sau sirop merge direct și hrănește celula tumorală. Nu, ci pentru că aceste produse au un aport caloric mare, de obicei pe un volum mic, ceea ce înseamnă că tind să ne îngrașe, consumate în cantități mari, de-a lungul timpului. De asemenea, ele au o valoare nutritivă mică, adică nu prea găsim în ele vitamine, minerale, fibre sau alți micronutrienți. Prin urmare  ele ne îngrașă, dar nu ne hrănesc prea bine. Și atunci, pe termen lung, pot să ducă la apariția de suprapondere sau obezitate. Pot să ducă la creșterea anormală a glicemiei, pot să stimuleze foarte mult secreția de insulină. Iar aceste lucruri, obezitatea, secreția de insulină, crearea unui mediu pro-inflamator, toate aceste lucruri, pe o perioadă lungă de timp, făcute în mod repetat, pot să contribuie la apariția cancerului.

În concluzie, dacă sunteți sănătoși folosiți produse de patiserie și produse făcute din zahăr rafinat doar ocazional și mâncați fructe, legume, cereale integrale și leguminoase de câte ori vreți.

Dacă aveți cancer dar puteți să mâncați normal, fără nicio problemă și vă păstrați greutatea, atunci urmați sfatul pe care tocmai l-am spus anterior pentru persoanele sănătoase. 

Însă, dacă sunteți o persoană bolnavă de cancer și fie din cauza bolii sau a tratamentului nu puteți să mâncați, nu puteți să înghițiți și scădeți în greutate, atunci, pe perioade scurte, zahărul și alți carbohidrați simpli o să vă ajute foarte mult ca sursă rapidă de energie, cu volum mic, ușor de înghițit și care o să vă ajute să vă păstrați greutatea. Deci în perioadele când suntem la risc de malnutriție, zahărul poate fi de ajutor.

Sper că am reușit să fac lumină în acest subiect  și să vă ajut să înțelegeți legătura dintre zahăr și cancer.