Diete alternative anticancer. Pericole şi beneficii.
Există mulţi factori care pot contribui la apariţia cancerului, printre care şi stilul de viaţă.
Stilul de viaţă se referă la
- alimentaţie,
- activitatea fizică,
- odihna,
- greutatea corporală,
- fumatul,
- consumul de alcool,
- bolile infecțiose contractate de-a lungul vieții ( de exemplu – hepatita infecțioasă și riscul de cancer hepatic, infecția cu virusul HPV și cancerul de col uterin).
- expunerea la radiații ultraviolete.
Motivul pentru care se discută adesea despre stilul de viață este pentru că aici întâlnim, aşa numiţii, factori de risc modificabili.
Factori de risc pentru apariția cancerului
Factorii de risc pot să fie modificabili (și aceștia ne interesează cel mai mult) și nemodificabili.
Factorii de risc nemodificali sunt cei care nu depind de noi și pe care nu îi putem influența, cum ar fi
- vârsta (cu cât înaintăm în vârstă, cu atât este mai probabil să facem un cancer)
- bagajul genetic moștenit
- sexul (de exemplu – sexul feminin este un factor de risc pentru apariția cancerului mamar)
- rasa
Factorii de risc modificabili sunt aceia pe care putem să îi schimbăm, să îi îmbunătăţim, așa cum sunt cei legați de stilul de viață, pe care le-am enumerat mai sus.
O dată cu primirea unui diagnostic de cancer creşte şi interesul pentru îmbunătăţirea stilului de viaţă, iar asta face ca mulţi dintre pacienţi să fie vulnerabili în faţa celor care pretind că anumite diete ar putea vindeca cancerul. Cu siguranță, alimentația în timpul tratamentului pentru cancer este foarte importantă, dar nu prin intermediul unor diete miraculoase.
Ajutorul familiei și al prietenilor este foarte important când vine vorba de mancare, dar NU prin prezentarea de tot felul de idei fantastice, de suplimente și diete.
Ajutorul util este unul mult mai simplu
- prin mers la cumpărături pentru persoana bolnavă,
- prin gătit pentru aceasta,
- prin încurajarea de a mânca, atunci când pofta de mâncare nu există.
De cele mai multe ori, a avea alături pe cineva este suficient, nu este nevoie ca familia și prietenii să vină cu idei traznite.
Majoritatea dietelor alternative nu sunt bazate pe ipoteze care să aibă sens ştiinţific şi multe nu sunt susţinute de studii clinice. De obicei, aceste diete pretind că funcţionează prin detoxifiere sau creşterea imunităţii. Pentru a vă ajuta să înțelegeți ce diete au sens și care nu au nicio logică , o să le discut pe rând. Și o să încerc să explic și de ce unele idei și diete pot să fie bune pentru o persoană, într-o anumite perioadă a vieții și să nu fie bună pentru aceeași persoană în altă perioadă a vieții sau să nu fie bună pentru alți pacienți.
De ce mâncarea are roluri diferite, în diferite momente ale vieții?
Ceea ce explic mereu la prima intalnire, cu persoana care atunci urmeaza sa inceapa un tratament, este că ar fi bine să se gândească la alimentație în 3 etape și să facă diferența între ele.
1. Nutriţia în starea de sănătate – are rolul de a ajuta în prevenţie, minimizarea factorilor de risc
2. Nutriţia în timpul tratamentului oncologic – are rol în prevenirea sau tratarea malnutriţiei, reducerea efectelor adverse ale tratamentului, creșterea rezistenței la tratament, îmbunătăţirea calității vieții, posibil creșterea supraviețuirii
3. Nutriţia post tratament – are rol în menţinerea statusului nutriţional, în combaterea deficienţelor și posibil menţinerea stării de sănătate. Alimentația după terminarea tratamentului oncologic poate să aibă anumite particularități în funcție de modificările anatomice apărute sau alte probleme rămase după tratament.
De ce recomandările alimentare sunt diferite în funcție de tratamentul oncologic?
Diete anticancer
Dieta alcalină
Pentru că este o dietă foarte populară, care are și idei bune și idei rele, am discutat-o pe larg aici https://irinamateies.ro/dieta-alcalina-si-cancerul/
Această dietă vine cu următoare ipoteză, și anume că acidoza (adică un ph acid al sângelui) este cauza bolilor, inclusiv a cancerului.
Pretinde că un mediu acid este toxic pentru corpul uman şi creşte riscul de cancer.
Propune consumul crescut, în jur de 80%, de alimente considerate alcaline (legume, fructe, leguminoase etc) şi consum scăzut de alimente considerate producătoare de aciditate (carne roşie, produse lactate, ouă, cafea, zahăr, alcool etc).
Unele variante de diete alcaline (ca cea propusă de AAA – Acid-Alkaline Association) au mai multe niveluri, restricţiile alimentare crescând cu fiecare nivel (nivelul maxim fiind 100% alimentaţie raw vegană). Uneori nu se acceptă anumite combinaţii de alimente (ex banane cu portocale). Uneori se recomandă obiceiuri alimentare, cum ar fi mâncarea obligatorie doar la anumite ore. Se recomandă hidratarea cu peste 2 litri de apă pe zi. Se recomandă consumul de apă alcalinizată, obţinută cu aparate scumpe. Se recomandă eliminarea cărnii roşii, orez alb, făina albă, cafea, alcool. În unele variante, se elimină şi produsele lactate. Dieta poate duce la consumul prea mic de calorii per total, de proteine, de calciu, vitamina B12. Deficienţele cresc pe măsură ce se adoptă variante din ce în ce mai restrictive.
În mod evident unele recomandări, sunt de bun simț, cum ar fi să nu fumăm, să nu bem alcool, să mâncăm mai multe plante.
Problema este că ideea de bază, cea a acidității cazatoare a tuturor bolilor, este falsă. Apariția bolilor, mai ales a celor cronice, multifactoriale este mult mai complicată. Iar alimentația nu poate modifica ph-ul sângelui nostru. Dacă rinichii şi plămânii funcţionează normal, ph-ul sângelui va rămâne constant, indiferent de diete. Ph-ul urinei (adesea folosit pentru evaluarea eficienţei dietei alcaline) se modifică pe măsură ce corpul reglează ph-ul, dar măsurarea ph-ului urinar nu poate fi un surogat pentru măsurarea ph-ului sângelui.
În funcţie de varianta adoptată, această dietă poate fi corect planificată, astfel încât să deservească corect nevoile nutriţionale ale unei persoane sănătose. Dieta alcalină este de evitat de către persoanele cu cancer care deja prezintă scădere în greutate sau deficiente de micronutrienţi.
Nu există dovezi ştiinţifice concrete, cu studii pe oameni, care să arate eficienţa dietei alcaline în combaterea sau vindecarea cancerului.
2. Dieta Gerson
Această dietă vine cu următoarea ipoteză, și anume că cancerul apare în urma unui dezechilibru metabolic, în special între sodiu şi potasiu. Din păcate această ipoteză foarte simplistă nu are niciun fel de logică sau susținere științifică.
Dieta Gerson pretinde că este un tratament natural care activează capacitatea corpului de a se vindeca singur. Are ca scop detoxifierea, creşterea imunităţii și atingerea unui echilibru metabolic natural. Include o dietă exclusiv vegetariană, cel puţin prima etapă, sucuri de legume şi fructe crude. În prima etapă a tratamentului sucurile se recomandă o dată pe oră, timp de 13 ore pe zi.
Recomandările includ consumul de 7kg – 9kg de legume şi fructe bio, majoritatea lor în varianta stoarsă. Este eliminat consumul de sare și alte condimente. Este sever limitat consumul de grăsimi. Elimină majoritatea surselor de lipide şi proteine.
Dieta Gerson vine cu unele recomandări cel puțin ciudate cum ar fi – efectuarea de clisme cu cafea, utilizarea de enzime pancreatice, extract din ficat crud (acesta se pare că nu mai este recomandat în variantele mai recente), soluţii de potasiu, vitamina B12, hormoni tiroidieni, soluţie Lugol (soluţie de iodură de potasiu si iod în apă), ulei de in.
Există incluse în dietă inclusiv restricţii legate de vesela folosită pentru gătit şi pentru aparatele de stors legumele și fructele.
Singurele studii/materiale disponibile care să dovedească siguranţa şi rezultatele acestei diete sunt cele publicate chiar de fundaţia Gerson, fără surse independente care să confirme aceste rezultate. Prezentările celor de la Gerson Research Organization au fost criticate pentru design-ul lor deficitar şi pentru rata mare de renunţare a participantilor. Deci, pe scurt, studiile au fost prost făcute și fără ca o sursă independentă să poată verifica veridicitatea datelor.
Dieta Gerson dacă este urmată în detaliu prezintă risc de malnutriţie din cauza restricţiilor alimentare severe, risc de deshidratare, risc de dezechilibru hidro-electrolitic şi risc de colită din cauza clismelor.
Nu există beneficii asociate cu această dietă, însă prezintă multe posible riscuri şi ipoteza dietei nu este compatibilă cu conceptele ştiinţifice legate de cancer.
Din motivul lipsei studiilor şi din cauza posibilelor riscuri vă recomand să evitaţi această dietă.
3. Dieta macrobiotică
Din ce am observat, această dietă nu este foarte populară in România, dar pentru că totuși apare în zona de social media, o voi prezenta.
Ipoteza Dietei Macrobiotice este că cancerul apare în urma unui dezechilibru între yin şi yang. Este o dietă dar şi o filozofie. Dieta se bazează pe evitarea unor toxine. Pune accentul în special pe o dietă vegetariană, cu o distribuţie zilnică de 50-60% cereale bio, 20-25% fructe şi legume bio, cultivate local şi 5-10% supă din miso, fasole, legume. Fructele care nu sunt cultivate local sunt excluse. Anumite legume sunt şi ele excluse (ex:cartofi, sparanghel, roşii, vinete etc). Zahărul este exclus şi deserturile cu îndulcitori naturali sunt limítate.
Se exclud proteinele de origine animală si dulciurile.
Are recomandări specifice despre ce fel de metode şi veselă pentru gătit sunt permise. Nu se foloseşte curentul electric pentru a găti. Mâncarea se mestecă până devine lichidă.
Au existat mai multe variante de dietă macrobiotică. Cea mai recentă variantă este în principal bazată pe plante și poate fi corect planificată, astfel încât să deservească corect nevoile nutriţionale ale unei persoane sănătose. Persoanele care o urmează au nevoie de suplimentarea vitaminei B12, posibil şi zinc, fier, calciu, vitamina D3, proteine. Această dietă este de evitat de către pacienţii cu cancer care scad în greutate şi sunt deja la risc pentru deficienţe de micronutrienţi.
Pentru că nu există studii care să arate vreun beneficiu în combaterea sau vindecarea cancerului prin intermediul utilizării dietei macrobiotice, eu nu o recomand pentru pacienții cu cancer.
4. Dieta Raw vegană
Ipoteza acestei diete ne spune ca gătitul distruge enzimele din alimente. Gătitul peste 40,5 grade Celsius face mâncarea mai puţin digerabilă şi îi oferă potenţial toxic. Dieta se combină adesea cu filosofía vitalismului şi mâncarea negătită se presupune că are energie vitală. Din păcate aceste idei nu au logică sau susținere științifică.
Dieta raw vegană recomandă consumul exclusiv de plante şi evitarea gătitului. Maxim se pot găti alimentele la temperatura de 40,5 grade Celsius. Aproximativ 75% din alimentele consumate sunt fructe şi legume. Însă se mai pot consuma şi alge, muguri, seminţe, nuci, leguminoase şi cereale integrale.
Conceptul prezenței energiei vitale în alimente, idee susținută de dieta raw vegană, nu are nicio susţinere ştiinţifică. De asemenea ideea că am avea nevoie de păstrarea enzimelor din alimente nu se susține. Omul are propriile enzime digestive şi nu are nevoie de păstrarea enzimelor din plante pentru digestie. Ideea dietei raw vegane care susține că gătitul face mâncarea mai dificil de digerat este cel puțin bizară. Gătitul nu face mâncarea mai puţin digerabilă. Dimpotrivă, anumiţi micronutrienţi devin mai bio-disponibili după gătire, în vreme ce unii anti-nutrienţi sunt distruşi prin gătire.
Dieta poate fi deficitară în calorii, proteine, fier, calciu, zinc, vitamina B12 şi D3.
Având în vedere că nu există studii care să arate că o dietă raw vegană ar putea combate sau vindeca cancerul și ținând cont de faptul că poate crește riscul de malnutriție la persoane deja fragile, nu recomand această dietă pentru pacienții cu cancer.
Mai jos poți vedea și salva, în variantă cât mai simplă, ideile generale din spatele acestor diete, pericolele şi beneficiile posible cu care vin la pachet și te poți uita la varianta audio, unde prezint pe scurt dietele alternative!
Biografie
- Leser, N. Ledesma, S. Bergerson et al. Oncology nutrition for clinical practice. 2013:63-65.
- National Cancer Institute. Accesed at https://www.cancer.gov/about-cancer/treatment/cam/hp.
- Huebener, S. Marienfeld, C. Abbenhardt et al. Counseling Patients on Cancer Diets: A Review of the Literature and Recommendations for Clinical Practice. Anticancer Research. 2014(34):39-48.